Moţiunea factuală
From IDEAWiki Romania
Cuprins |
Unde găsim moţiuni factuale?
Dincolo de utilizarea argumentării de natură faptică în domeniul juridic – pentru a stabili probabila vinovăţie sau nevinovăţie a cuiva -, ne putem întâlni cu moţiuni de natură faptică în multe alte domenii. În cel al ştiinţei cercetătorii şi nespecialiştii doresc să răspundă unor întrebări legate de natura lucrurilor: ce fel de regim alimentar contribuie la un trai sănătos? Se poate pune incapacitatea de a slăbi sau repetarea periodică a durerilor de cap pe seama stilului de viaţă sau a conformaţiei genetice? Universul nostru fizic se află în expansiune sau în contracţie? În domeniul afacerilor, vitalitatea economică depinde de aflarea răspunsurilor la o serie de întrebări cum ar fi: va creşte rata dobânzilor? Se va vinde noua linie de produse? Există posibilitatea ca sindicatele să declare grevă? Umanioarele, ştiinţele sociale, atletismul, religia şi oricare alt domeniu care vă vine în minte au de răspuns la propriile lor întrebări de natură faptică.
Definiţie
Moţiunile factuale invită pledanţii să dezbată despre ceea ce este, a fost sau va fi. Ele pot explora interpretarea noastră despre trecut („Civilizaţia greacă a fost una mai avansată decât cea egipteană”), despre prezent („Radiaţiile emise de telefoanele mobile sunt dăunătoare sănătăţii omului”) sau despre viitor („Rata natalităţii în Europa va continua să scadă în următorul deceniu”).
Cu toate că specialiştii şi nespecialiştii dintr-un domeniu sunt adesea pătimaşi când vine vorba să-şi apere interpretările proprii pe care le dau faptelor din domeniul respectiv, argumentarea ca proces de aflare a cunoştinţelor tinde să fie mai degrabă neutră din punct de vedere afectiv. Cu toate acestea, argumentarea de natură faptica poate implica atât susţinerea unor puncte de vedere tranşante, cât şi a unor explicaţii foarte pătimaşe despre modul în care trebuie înţelese informaţiile.
Clasificare
Robert Branham descrie patru tipuri diferite de moţiuni factuale, care se pot referi la:
- Cauzalitate: X duce la Y („Fumatul dăunează grav sănătăţii”).
- Definiţii: A este sau nu este o categorie a lui B („Evenimentele din România din 1989 au reprezentat o lovitură de stat”).
- Situaţii din trecut: implică afirmaţii de natură istorică („Vikingii au debarcat pe continentul american înaintea lui Cristofor Columb”).
- Previziuni: plecând de la cunoştinţe despre trecut şi prezent se fac previziuni cu privire la probabilităţi în viitor („Un nou război mondial este imposibil”).
În formularea moţiunilor factuale trebuie să includeţi terminologia specifică fiecărui tip de moţiune. Dacă aceasta este de natură cauzală, formularea ei ar trebui să includă termeni precum „cauză”, „duce la”, sau „contribuie semnificativ la”. Dacă moţiunea are legătură cu o problematică de definire, atunci formularea ei ar trebui să includă cuvinte ca „este una dintre”, „ar trebui defint(ă) ca” sau „reprezintă”. O moţiune care propune spre dezbatere condiţii din trecut ar trebui să folosească timpul trecut, iar una care aduce în discuţie previziuni, timpul viitor.
Cum se pledează moţiunile de natură faptică
Conceperea unui caz la prima vedere pentru o moţiune de natură faptică începe cu analiza moţiunii, urmând următoarele etape: aflarea cauzei imediate, cercetarea contextului istoric, definirea termenilor-cheie şi stabilirea unei deducţii iniţiale, spre a stabili chestiunile propriu-zise pe care le veţi susţine.
Pentru aflarea cauzei imediate, căutaţi exemple, ilustraţii sau alte informaţii de natură faptică sau de opinie care subliniază ceva sau au vreo semnificaţie pentru tema aflată în discuţie. Datele trimise de telescopul Hubble le-au permis specialiştilor în fizică teoretică să emită ipoteze despre alcătuirea universului. Descoperirea unor picturi murale într-o peşterî din Franţa le permite arheologilor şi artiştilor să interpreteze civilizaţia strămoşilor noştri primitivi. Acestea reprezintă cauzele imediate care îi îndeamnă pe oameni să se lanseze în argumentarea de natură faptică. Drept surse pentru o cauză imediată căutaţi exemple de descoperiri neobişnuite, colecţii de date sau afirmaţia unui expert care susţine că ar trebui să aflăm mai multe despre o anumită problemă.
Pe măsură ce investigaţi contextul istoric al temei voastre, adunaţi rezultatele cercetărilor care au investigat tema, căutaţi exemple de repetare a unor evenimente şi analizaţi cu minuţiozitate audieri guvernamentale ori rapoarte de stabilire a faptelor, întreprinse fie de guvern, fie de surse particulare. Pentru argumentele care analizează interpretarea sau cercetarea datelor din trecut, se vor vădi utile documentele publice, biografiile, cărţile de istorie pe un anumit subiect şi periodicele ce descriu evoluţia istorică a unor subiecte. În anumite argumentări despre datele din trecut, investigarea evoluţiei istorice a subiectului şi aăplicarea chestiunilor standard pentru moţiunea de natură faptică pot fi reunite într-o singură etapă de analiză.
Definirea termenilor-cheie şi stabilirea unei deducţii iniţiale constituie o etapă importantă în argumentarea de natură faptică, chiar şi în situaţiile în care moţiunea pare că acceptă doar o singură ipoteză de lucru. Să presupunem că aţi fi implicaţi într-o controversă cu privire la cel mai potrivit loc în care să folosiţi cea mai puternică idee principală a cazului vostru de argumentare. Colegul vostru spune „Pune-o la început”, dar voi sunteţi de părere cî ar fi o strategie mai bună dacă aţi enunţa-o la sfârşit. Cădeţi amândoi de acord să rezolvaţi disputa verificând-o ca pe o ipoteză: „cel mai puternic argument al unui caz ar trebui să fie prezentat mai întâi”. Pentru a clarifica deducţia din această moţiune, trebuie să definiţi doi termeni-cheie: „cel mai puternic” şi „prezentat mai întâi”. Nu este necesar ca definiţiile să fie complexe, dar ce e necesar să fie lămurit este găsirea unei formulări clare a ceea ce înseamnă argument „puternic” şi a ce înseamnă exact „mai întâi”.
Cum se construieşte un caz la prima vedere
În argumentarea de natură faptică, efectul se concentrează în una sau mai multe unităţi de argumentare, care îndreaptă atenţia auditoriului către rezultatele sau consecinţele a ceea ce s-a întâmplat, se întâmplă, sau se va întâmpla. Multe dintre moţiunile factuale se concentrează în întregime pe legături cauzale, aşa că e bine să acordaţi o atenţie sporită acestui aspect. Însă nu e suficient să ştim doar că ceva este rezultatul sau consecinţa a ceva; conceperea unui caz la prima vedere trebuie, de asemenea, să explice semnificaţia faptului că lucrul respectiv se întâmplă. De ce şi pentru cine şi cât de important este că un lucru se întâmplă? În fine, pledantul trebuie să discute inerenţa atunci când prezintă informaţiile care explică starea de lucruri. El trebuie să demonstreze de ce situaţia din prezent nu va dispărea de la sine şi nu este o consecinţă a întâmplării.
Cum se resping moţiunile de natură faptică
Cea dintâi decizie strategică pe care trebuie să o ia oponentul este să hotărască dacă acceptă că deducţia iniţială a pledantului se înscrie în limitele moţiunii sau dacaă crede cî aceasta este exagerat de restrânsă. Deşi oponentul nu este obligat să conteste definiţiile pledantului, s-ar putea să se dovedească profitabil dacă procedează astfel.
Oponentul poate argumenta ulterior că, deşi pledantul este de bună credinţă, argumentele sale nu trebuie luate în considerare deoarece:
- a analizat situaţia în mod eronat, pe câtă vreme analiza făcută de oponent este corectă
- a scăpat din vedere fapte importante, pe care oponentul le prezintă însoţite de o interpretare a însemnătăţii respectivei omisiuni
- a acordat o însemnătate exagerată anumitor fapte, iar oponentul explică de ce acestea sunt lipsite de importanţă
- a tras concluzii nefondate din dovezile aduse, iar oponentul oferă concluzia corectă
O atenţie sporită trebuie acordată într-o moţiune factuală modului în care se folosesc dovezile: la ce exemple, citate şi studii se face trimitere, în ce măsură sunt acestea relevante pentru moţiune, cât de corecte sunt datele furnizate de acestea etc. Elemente foarte utile pentru oponenţi sunt şi cele care ţin de strategii de respingere a argumentelor.
Referinţe
O introducere in arta argumentarii, Karyn C. Rybacki, Donald J. Rybacki, Polirom, traducere de Viorel Murariu, 2004
Many Sides, Alfred Snider & Maxwell Schnurer, IDEA, 2006
Manual de Dezbateri Academice, William Driscoll, trad. Viorel Murariu, Polirom, 2002
