Raţionamentul cauzal
From IDEAWiki Romania
Unde întâlnim raţionamente cauzale?
Mare parte dintr-un discurs de dezbatere este dedicat demonstrării unor relaţii cauzale, explicării modului în care mecanismele existente duc la anumite efecte sau dovedirii faptului că introducerea unor schimbări ar duce la alte efecte decât cele din prezent. Ori de câte ori vorbim de starea lucrurilor şi încercăm să explicăm problemele din prezent sau să convingem publicul de faptul că soluţiile propuse de noi vor aduce îmbunătăţiri recurgem la raţionamente de tip cauză-efect, sau cauzale.
Definiţia raţionamentului cauzal
Raţionamentul cauzal este o formă de argumentare prin care cineva demonstrează că producerea unui anumit eveniment are puterea de a duce la producerea unui al doilea eveniment. Spunem adesea că "dacă te joci cu focul s-ar putea să te arzi" sau că "dacă nu înveţi, nu iei notă mare". În aceste exemple este evident cum ajungem de la condiţie la concluzie şi nu e nevoie de explicaţii suplimentare. În dezbateri însă demonstrarea unei legături de tip cauză-efect între două fenomene s-ar putea dovedi un pic mai dificilă. Trebuie să demonstraţi că ceea ce numiţi cauză are puterea, abilitatea şi intenţia de a duce la ceea ce numiţi efect. Pentru a demonstra relaţia de cauzalitate dintre două fenomene puteţi cita autorităţi în domeniu, studii efectuate, sau puteţi apela chiar la inducţie.
Tipuri de raţionament cauzal
Există patru tipuri de raţionamente cauzale.
Cauză-Efect
Acest raţionament porneşte de la un eveniment pe care îl consideră drept cauză şi arată care va fi efectul. Dacă în ultima săptămână au fost temperaturi de peste 30 de grade Celsius, putem afirma că apa mării trebuie să fie bună pentru înotat. Ştim care au fost temperaturile din ultimele zile, rămâne să arătăm că aceste temperaturi au dus şi la creşterea temperaturii apei şi drept urmare acum apa este suficient de caldă pentru a înota în ea.
Efect-cauză
În cazul acestui al doilea tip de raţionament cauzal, cunoaştem efectul şi trebuie să identificăm corect cauza care a dus la producerea sa. Efectele crizei economice globale din prezent sunt văzute de toată lumea şi putem chiar emite ipoteze cu privire la ce alte efecte ar putea determina mai departe. Mai interesant şi mai util însă este să găsim cauzele crizei: inginerii financiare, credite neacoperite, investiţii proaste, lipsa lichidităţilor, instabilitatea bursei sau o combinaţie de toate acestea?
Efect-efect
Acest tip de raţionament are la bază premisa că dacă două efecte au la bază aceeaşi cauză, sau o cauză similară, prezenţa unui efect va indica probabilitatea crescută a prezenţei celuilalt efect. Dacă ne place cartea unui scriitor sau albumul unei formaţii de muzică, e foarte posibil să ne placă şi alte cărţi ale acelui scriitor sau alte albume ale acelei formaţii. În exemplul dat, cauza (stilul scriitorului sau al formaţiei) care a dus la unul din efecte (ne place una din cărţi, unul din albume), va duce destul de sigur şi la alte efecte (ne plac mai multe cărţi, mai multe albume de acelaşi autor).
Semne
Similar cu raţionamentul anterior, dar şi cu raţionamentul cauzal de tip efect-cauză este cel bazat pe semne. Anumite acţiuni sau fenomene pot fi interpretate ca semne ale unei cauze specifice. Spunem că "nu iese fum fără foc" pentru că, din experienţă, oricând am văzut undeva fum era cauzat de un foc. Desigur, e posibil ca fumul să provină de la o maşină de efecte speciale, sau să nu fie fum, ci ceaţă, dar şansele cele mai mari sunt ca premisa iniţială să fie adevărată. Identificarea şi interpretarea corectă a semnelor sunt condiţii absolut necesare pentru validitatea acestui tip de raţionament.
Cum testăm raţionamentul cauzal?
În situaţiile în care trebuie să construiţi un raţionament cauzal, dar şi în cele în care trebuie să îl respingeţi, există câteva criterii de evaluare a validităţii acestui raţionament pe care e bine să le cunoaşteţi.
Este cauza suficient de puternică şi înzestrată cu mijloacele necesare pentru a duce la apariţia efectului şi este ea menită să facă acest lucru?
Acest prim criteriu de evaluare este cel mai important şi ar trebui folosit primul în testarea argumentelor cauzale. Formularea îi aparţine lui Aristotel şi se regăseşte în cartea sa "Retorica". Filosoful grec afirmă că dacă o persoană are puterea, mijloacele şi intenţia de a face ceva, acea persoană va face acel lucru dacă nu va interveni ceva care să afecteze această stare. Într-o dezbatere veţi auze idei similare, doar că în loc de mijloace veţi fi întrebaţi dacă există bani, iar în loc de putere veţi fi întrebaţi dacă există legitimitate juridică. Desigur, termenii specifici pot varia în funcţie de natura dezbateri, dar de cele mai multe ori aşa vor fi interpretate conceptele de mijloace şi putere. Intenţia este şi ea un factor important. În sistemul juridic, intenţia poate să facă diferenţa între crimă cu premeditare şi omor prin imprudenţă, poate determina gravitatea unei infracţiuni şi în consecinţă sancţiunea ce trebuie aplicată. În dezbateri intenţia este ceea ce separă coincidenţele de planuri bine puse la punct.
Este cauza identificată singura, sau există mai multe cauze?
De cele mai multe ori nu există o singură cauză pentru un anumit efect. De aceea o tactică des întâlnită în dezbateri pentru respingerea raţionamentelor cauzale este aducerea în discuţie a altor cauze posibile. Cu cât se pot găsi mai multe cauze, sau cauze cu o influenţă mai mare, cu atât argumentul iniţial este mai slab. Să presupunem că un afirmator susţine că grevele dese din învăţământul universitar românesc se datorează salariilor mici. Negatorul poate aduce în discuţie aici şi alţi factori ce pot stârni nemulţumiri, cum ar fi lipsa fondurilor sau a unui cadru suficient de strict pentru cercetare, scandalurile dese de corupţie, nepotism şi plagiat ce derivă tot dintr-o reglementare deficitară etc. Salariile ar putea rămâne în continuare o problemă de luat în considerare, dar de această dată o soluţie care se bazează doar pe mărirea salariilor nu va mai părea suficientă.
Este cauza una semnificativă sau nesemnificativă?
Nu întotdeauna puteti demonstra că pentru o situaţie există o singură cauză, dar de cele mai multe ori nici nu trebuie. E suficient să arătaţi că vă ocupaţi de cauza care are cea mai mare influenţă asupra situaţiei, de cauza semnificativă. Din punct de vedere retoric această linie de argumentare este preferabilă, pentru că arată că vorbitorul apreciază realist situaţia şi capătă astfel mai multă credibilitate decât dacă ar susţine că există o singură cauză. Totodată însă, această strategie lasă spaţiu de manevră şi oponentului, deoarece conceptul de "semnificativ" este unul asupra căruia se cade mai greu de acord. Astfel, sarcina unui negator într-o dezbatere va fi de a dovedi că afirmatorul nu a identificat cea mai semnificativă cauză şi astfel, soluţiile propuse nu duc la rezolvarea eficientă a problemei.
Este cauza identificată cea originară sau una secundară?
Dacă cineva răceşte, poate fi din cauză că a contactat un virus, dar şi din cauză că are un sistem imunitar mai slab sau că nu a luat la timp medicamente împotriva răcelii. Toate acestea au contribuit la starea de răceală, dar cauza originară a fost contactarea virusului. E important să diferenţiaţi corect cauzele originare de cele secundare. Forţele de menţinere a păcii au contribuit la instaurarea stabilităţii în Kosovo, dar, deşi au fost partea cea mai vizibilă, nu ar fi dus la acest rezultat în lipsa acordurilor între liderii diverselor facţiuni, instituţii, teritorii etc., cauza originară a stabilizării. Atunci când propuneţi un plan trebuie să demonstraţi că planul rezolvă cauza originară a problemei. Dacă el rezolvă doar cauze secundare, câtă vreme e posibil să amelioreze problema, nu o va rezolva în mod eficient.
Există sau vor exista cauze opozante?
Conform premisei iniţiale, preluată de la Aristotel, un individ va face un anumit lucru dacă va avea mijloacele, puterea şi intenţia de a fac acel lucru şi nu vor exista forţe opozante. O forţă sau o cauză opozantă este orice incident sau fenomen care previne întâmplarea unor evenimente. Pedeapsa cu închisoarea prevăzută de anumite legi reprezintă o forţă ce contracarează comiterea de infracţiuni. Amenzile şi suspendarea permisului de conducere reprezinză o forţă opozantă pentru condusul iresponsabil al autovehicolelor pe drumurile publice. Atunci când propuneţi o soluţie într-o dezbatere de strategie, este bine să luaţi în calcul potenţialele forţe opozante ce ar putea afecta eficienţa soluţiei voastre.
Este relaţia de cauzalitate doar o coincidenţă?
Pentru a convinge publicul şi arbitrul că aţi identificat o relaţie cauzală între două evenimente şi nu doar o simplă coincidenţă, este necesar să vă susţineţi raţionamentul prin dovezi ştiinţifice, opinii ale experţilor în domeniu şi cazuri similare (cu cât mai multe, cu atât mai bine). Dacă veţi reuşi să arătaţi că evenimentul A determină aproape întotdeauna evenimentul B în condiţii normlae şi nu doar că cele două s-au petrecut unul după altul în câteva rânduri, în situaţii excepţionale, sunteţi mai aproape de a folosi un raţionament cauzal corect construit decât o eroare de logică (post hoc ergo propter hoc).
Referinţe
Influencing through argument, Robert B. Huber, Alfred C. Snider, IDEA, 2005
O introducere in arta argumentarii, Karyn C. Rybacki, Donald J. Rybacki, Polirom, traducere de Viorel Murariu, 2004
Manual de Dezbateri Academice, William Driscoll, trad. Viorel Murariu, Polirom, 2002
